|
„Mai vreau doar hainele de moarte”21 Februarie, 2007 Nenorocirile au venit toate deodata Anica Cinezan a trait în satul Brosteni, comuna Pauca. A lucrat la “colectiv”, ca aproape toata lumea de pe vremea ei. Acum 11 ani si-a pierdut sotul si aproape toata agoniseala de-o viata. “A venit fratele sotului si a luat totul. Bucate, animale… si gainile mi le-a luat. Mi-a spus ca, în loc, o sa îmi aduca mâncare. Am aflat apoi ca nu încheiasem un contract pentru întretinerea mea. Era un contract de vânzare-cumparare. Nu am mai avut ce face. Am stat zile întregi fara sa am ce mânca, pâna când unei vecine i s-a facut mila de mine. S-a dus pe la toate casele si le-a spus: “Sa faceti bine si sa va duceti la nana Anica sa îi duceti de mâncare”. Asa am trait”, povesteste femeia. Opt luni chinuite Cu putinii bani pe care îi avea din pensie, s-a gândit sa tocmeasca un ajutor. “Am platit o femeie. Îi dadeam 700 de mii (n. r.: lei vechi). Mai mult m-a furat decât sa îmi faca bine. M-a lasat cu casa goala. Barbatului ei îi dadeam 400 de mii (n. r.: lei vechi) sa îmi aduca lemne. Niciunul nu a mai venit sa ma ajute”, îsi aminteste nana Anica. Îsi duce mâna la soldul stâng si continua sa povesteasca. “Anul trecut, la ultima zapada, am alunecat si mi-am rupt piciorul. Aveam un sac cu lemne în spinare. Am zacut vreo jumatate de ora cazuta pe pamânt. M-a vazut o vecina si a venit de m-a ridicat. Am chinuit opt luni asa, cu durerea. A venit apoi un fin si m-am rugat de el sa ma duca la un spital.” A donat tot ce avea Îngrijirea pe care o primeste la azil i-a ajuns la suflet. Batrâna si-a donat averea Spitalului Medico-Social din Sibiu. “Am lasat totul spitalului: casa, gradina, via de la Brosteni si niste pamânturi la Rosia de Secas, în Alba. Am fost la notariat, am semnat deja. Sunt femeie nacajita, nu mai aveam pe nimeni care sa aiba grija de mine. Dupa operatie, când m-au mutat în camera, asistentele m-au întrebat: “Îti place, bunico?”. Aici e bine si nu ma pot plânge de nimic. O singura dorinta mai am. Îl rog pe domnul director, ca pe tata îl rog, sa ma mai lase trei zile sa ma duc acasa sa îmi aduc hainele de moarte si sicriul. L-am cumparat din 1998. Daca stiam ca vin aici îmi luam ce îmi trebuie. Cu hainele am fost la biserica. Am o rochie neagra de catifea, camasa alba, cusuta, cu broderie pe mâneca si dantela neagra, poale albe, cârpa neagra cu ciucuri lungi, de pus pe cap.” Un zâmbet blând se pierde în privirea batrânei. Clipeste si cade pe gânduri. “Doar atât mai vreau, sa ma duc trei zile acasa… Sa-mi aduc hainele de moarte…” Magda CACE
Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 21 Februarie, 2007 |
Va recomandam:
* Arkadya
* Teamsports * Glamour Novia * Alexandru P. C. I.i. * Denta Srl * Asigurari-sibiu.ro * Refresh Service * Wellness Center * B2b Consulting * Aditus Vero Total obiective inscrise: 2181 |
||||||