Bine ai venit Europa, în caminul lor umil

10 Ianuarie, 2007

Din vina lor sau din cea a celor din jur, mai sunt sibieni care traiesc în România europeana, aproape cum traiau stramosii în Evul Mediu. În camere întunecate sau în odai mici, îsi înghesuie familiile numeroase si traiesc mereu cu grija zilei de mâine. Locuri de munca nu îsi gasesc, fie ca le e greu sa munceasca, fie ca nu au o specializare. Si ca ei sunt sute de familii din judetul Sibiu. Câteva dintre ele locuiesc pe strada Lazaret, în aceeasi cladire cu internatul de la Avram Iancu.

Casa groazei

Intri în cladire si esti uimit de peretii curati si caldura care te cuprinde. Un lucru bun de altfel, ce nu îl poti gasi oriunde, în cladirile în care locuiesc oameni nevoiasi. Ajungi însa pe palier si de aici lucrurile încep sa se schimbe. Ies în pragul usii puzderie de copilasi, murdari din cap pâna în picioare, dar cu zâmbetul pe buze. Se tin cu totii de mâna, unul pe celalalt, si par a fi cei mai fericiti oameni din lume. Nu pentru ca au averi, o masa îmbelsugata sau pat cu saltea de apa, ci doar pentru ca sunt împreuna. Afli de la vecinii lor ca acei copii sunt frati, 8 la numar. Nici unul nu are mai mult de 18 ani. Locuiesc împreuna cu parintii lor, într-o singura camera. O singura încapere ce tine loc de bucatarie, hol si dormitoare pentru cei 10 membri ai familiei. Parintii nu sunt acasa, mama e la primarie pentru a cere sprijin de la autoritati, tatal este la munca, ca sa câstige banii din care sa poata cumpara mâncare pentru odrasle. Pentru mâncare, nimic mai mult. Datoriile care le au la taxe, spun vecinii, sunt de ordinul zecilor de milioane.

Traiesc din minim

Nu sunt însa singurii pentru ca aproape toti cei care locuiesc în aceasta cladire au datorii la taxe. E greu tinând cont ca, în general, doar câte un membru din familie lucreaza iar leafa lor pentru o luna este, de obicei, salariul minim pe economie. Nu pot sa îsi permita luxul si nici macar nu se mai gândesc la el. Nu au avut parte de asa ceva si probabil se tem chiar si la gândul ca ar putea trai în lux, ca sa nu îsi faca sperante desarte. Nu stiu cum e sa ai geamuri termopane, pentru ca lânga fereastra lor musteste mucegaiul. Mirosul puternic e raspândit în toata încaperea dar oamenii s-au obisnuit, mai de voie de nevoie. Greutatea vietii i-a obisnuit cu tot si toate, cu datoriile, cu conditiile mizere si cu calvarul în care traiesc. Pentru datorii au însa emotii, de când se stiu. Si acum, ca si în alti ani, traiesc cu frica evacuarii în sân. Multi au stat si în strada perioade destul de lungi. Si acolo s-au obisnuit, desi le era greu. Greu le va fi si în România europeana, cel putin asa cred. Nu gasesc nici cel mai mic motiv de bucurie, cum nu vad în viitor nici sansa unui trai decent. Pentru ei viitorul nu suna deloc bine. S-au obisnuit asa si s-au consolat cu acest gând.

Gabriela ROMAN

Cuvinte cheie:    

Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 10 Ianuarie, 2007

• Sibiu, micul Las Vegas
• Editorial - Românul, tot cu foamea
• Soartă grea pentru nefumători
• PD Sibiu, între PNL şi PLD
• Înmormântări sponsorizate
• Tractoarele ies la plimbare în UE
• Fără permis de muncă, în 11 ţări europene
• S-au ieftinit plasmele. Şi cam atât
• La fiecare sibian, câte un credit
• Finanţele împart banii la Primării
• De la 0 la 170 mil. de telefoane vândute
• Cum “legăm” două calculatoare
• Poftă de baschet
• Ostafi, din ring la antrenorat
• UE condiţionează igiena
• Primul spectacol de teatru în Capitală