Crama sibiana a inventat costumele fluorescente. Traditional fluorescente

28 Septembrie, 2007

Nu cred ca gresesc atunci când împart kitschul în doua categorii – kitschul creat cu dezinvolturp, din saracie si necunoastere, si kitschul creat cu bani multi, epatant, lafaios, daca mi se permite. Ei bine, în aceasta a doua categorie as încadra decorul gândit la Crama sibiana, cârciuma de sub fostul magazin Altex. În plin centrul Sibiului, cu alte cuvinte. Nu disperati, nu fugiti – mâncarea nu e rea.

În primul rând, ca la orice lucru, depinde de perspectiva. Si Crama sibiana îti poate oferi o prima perspectiva dinspre strada Avram Iancu. O reclama din lemn sculptat în relief, îti da de gândit ca intri într-un loc cu traditie. Rumâneasca. Usile din lemn presat, gresia si balustratele de la intrare îti alunga impresia. Pâna cobori. Si nu mai stii ce impresie sa ai. Peretii cu caramida neacoperita de tencuiala, ceva trestie, costume taranesti din diferite regiuni, multicolore, un bar modern si, evolutia-evolutiilor si toate sunt evolutii, neoane fluorescente. Nu mai bagi de seama bucataria lasata la vedere de geamurile dupa care stau bucataresele si iesi pe partea cealalta – adica înspre Piata Mica. Unde, restaurantul Crama sibiana se transforma într-o terasa. Împartita oarecum în doua – câteva mese direct în piata, umbrite de celebrele umbrele cu reclame la marci de bere. Un alt rând de mese sta adapostit dincolo de pilonii medievali ai cladirii. Aleg sa ma asez aici. Peretele sta ascuns dupa un sir lung de pânza groasa de cânepa, pe care, probabil într-un mod artistic greu de detectat, sunt aruncati câtiva stropi de vopsea rosie.
Am nimerit sa fiu printre primii clienti, asa ca ospatarii ma cântaresc din priviri, dupa care ma împart – „îl iei tu sau eu?”, razbate pâna la mine dialogul dintre cei doi. Evident, pic în sarcina celui mai tânar.
De altfel, una dintre caracteristicile meselor la care m-am asezat este faptul ca sunt situate într-un loc cu un ecou foarte coerent. Asa am auzit majoritatea discutiilor dinte ospatari – „ma’, cine a spalat terasa?”. „Pai, nu eu. Femeia de serviciu”. „Si tu nu vezi în ce hal a spalat?! Arata mai rau ca înainte”. „Vad, dar ce sa îi fac?”. „Pune-o sa mai spele o data”. „Doamna, va rog sa mai spalati odata, ca uite ce urât s-a uscat”. „Bine, mai spal”. „Pai, ce faceti, doamna?”. „Pai, mi-a spus domnul sa mai spal odata”. „Acum, când s-a strâns lumea?! Hai, las-o asa acum. Du-te înapoi jos”. „Bine, ma duc”. Iar discutiile astea mi-au ajuns la ureche atât de clar, încât ar fi putut înregistrate si pe reportofon.
Oricum, tânarul ospatar îmbracat corect, dar încaltat în pantofi sport – un fel de Adidas, negru -, s-a miscat rapid, amabil si cu zâmbetul pe buze.
Fara foame, am decis sa iau doar un tournedou de vita cu ciuperci. Baiatul, amabil, m-a convins sa adaug si o garnitura de cartofi natur, hai si o salata de varza alba, desi carnea de vita avea destule ciuperci pe lânga sos, basca si niste salata rosie pe lânga. Ba punem si niste pâinica, numa îndeajuns încât nota de plata sa sara, la final, cu înca 10 lei. Dar, mâncarica buna, cu mica observatie ca în chiar ultimul dumicat am gasit în carnea de vita ditamai nodul.
Baiatul mi-a schimbat si scrumiera, basca a întrebat frumos daca mi-a placut, ce mai, ar merita o prima. M-a facut chiar sa si uit de faptul ca, înainte sa îmi vina masa, unui ospatar îi venise geniala idee sa ude si florile. De îndeajuns sa spun ca una atârna deasupra mea.
Nota finala, 36 de lei, fara bacsis, cu sucul de rigoare inclusiv.
În fine, îmi înfrâng ultimul dram de simt estetic si ma „scobor” în crama pentru o vizita si pe la toaleta. Cât mai scurta, cât mai scurta – mirosul caracteristic este izbitor, încât nici ma multumesc îmi spal rapid mâinile si sa o sterg. În treacat observ ca, în ciuda mirosului, este curatel.

Bârfa din...

Terasa este un loc ideal de ascunzis pentru politistii comunitari în timpul serviciului. Baietii vin, sunt destul de ascunsi încât sa nu îi vada nimeni, au destula vizibilitate încât sa vada, totusi, ce se petrece prin Piata Mica. Si, sa nu deranjeze clientii, îsi dau statiile de emisie-receptie cu volumul la minim.

Bârfa despre...

... despre Max. În care ne asalteaza din toate partile, zecile, sutele, milioanele de euro care s-au investit acolo. Si care au curs gârla si cu gust, dar fara folos. Caci locul este mai mult gol. Promitem sa verificam.

Pasarea Chin

Cuvinte cheie:    

Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 28 Septembrie, 2007

• PSD dă în clocot
• Calvarul unei capitale fără centură
• Oprit în clădirea asigurărilor
• ROI-ul din şcoală!
• Uriah Heep în concert la Sibiu
• Copii, victime ale accidentelor
• Oraşul miroase a gaz pentru siguranţă
• La mulţi ani, Martin Bottesch!
• Editorial - Au scăpat oraşul de sub control
• Mai mulţi angajaţi peste hotare decât anul trecut
• 230.000 de lei pentru 15 angajaţi
• Athletic merge la lider
• Baronul Brukenthal pe Casa Poporului
• Capitala Teatrului European
• Scrisul ca Viaţă
• Artist, creativitate, societate