Dati o sansa maidanezilor!

16 Februarie, 2007

Soarta maidanezilor nu e una dintre prioritatile comunitatii noastre.

Putini sunt cei interesati de subiect, dar, cum de la vorba pâna la fapta e cale lunga, sunt si mai putini cei care încearca sa faca, efectiv, ceva. Activitatea asociatiilor si fundatiilor pentru protectia câinilor este limitata. Viata câinilor fara stapân depinde, în primul rând, de bunavointa municipalitatii. Daca centrul de ecarisaj s-ar muta de lânga groapa de gunoi, unde accesul sibienilor este împiedicat de kilometri de namol si de paznici, membrii ONG-urilor cred ca mult mai multi câini ar avea sansa de a scapa cu viata.
Povestirile despre cum hingherii chinuie câinii fara stapân trezesc indignarea sibienilor. Sugrumati cu sârme, batuti pâna la moarte, împunsi cu furca sau eutanasiati prin injectii cu benzina sunt doar câteva dintre marturiile unor oameni care nu doresc o asemenea soarta nici macar unui câine. În egala masura, sunt ipostaze infirmate de autoritati. Confirmate sau nu, conditiile în care maidanezii îsi traiesc ultimele zile sunt sub puterea de întelegere a multora dintre noi. Numai ca, vocile care au sau considera ca au solutii în problema câinilor vagabonzi de-abia reusesc sa se faca auzite.
Membrii fundatiilor pentru protectia câinilor spun ca posibilitatile lor de implicare sunt limitate. Ar putea face mai mult, însa au nevoie de sprijinul Primariei. “În aproximativ 10 ani de când existam, am reusit sa facem destul de putin pentru câinii vagabonzi. Am achizitionat, în cele din urma, un teren în Gusterita, unde vrem sa facem un adapost. Terenul este, însa, în panta. Nu exista electricitate si nici canalizare si nu am avea posibilitatea de a primi autorizatie de functionare. Propunerea noastra ar fi ca municipalitatea sa ne dea un alt teren, la marginea orasului, corespunzator pentru un adapost, în locul terenului din Gusterita. Sau sa gaseasca o alta locatie. Vom oferi ajutorul nostru si pe cel al voluntarilor”, spune Oxana Palada, presedintele Fundatiei “Sf. Francisc”.

O sansa pentru viata

O noua locatie a centrului de ecarisaj, mai aproape de oras, ar da mai multor câini sansa de a trai. Câinii sunt dusi acum lânga groapa de gunoi, la aproximativ sapte kilometri de oras. Din drumul principal, pâna la centrul de ecarisaj, mergi vreun kilometru prin namol pâna la genunchi, daca ai ghinionul sa ploua. Iar daca esti cu masina, risti sa o lasi întepenita acolo. Chiar si asa, ca sa treci de paznici îti trebuie noroc cu carul. “În aceste conditii, câti sibieni au posibilitatea sa mearga acolo, sa adopte un câine? Daca s-ar face un nou adapost, unde sibienii ar putea ajunge mult mai usor, cu siguranta ar lua acasa câini. Nu toti maidanezii ar ajunge la eutanasiere”, adauga Oxana Palada.

Nici un leu pentru câini

În fiecare luna, la spital ajung aproximativ 30 de sibieni muscati de câini. Locul maidanezilor nu este pe strada, acolo unde ne pot pune în pericol viata. Câinii fara stapân trebuie adunati în adaposturi corespunzatoare. Conform legii, daca nimeni nu îi vrea, dupa 14 zile sunt eutanasiati. Daca sunt adoptati, câinii sunt sterilizati, pentru a împiedica înmultirea lor. Întrebarea este, daca tinem la siguranta familiilor noastre, de ce nu luam atitudine, în masura posibilitatilor? “Am încercat sa îi convingem pe sibieni sa ne doneze 2 la suta din impozitul pe venit, suma pe care au dreptul sa o directioneze catre un ONG. Nici macar unul nu a facut-o”, spune presedintele Fundatiei “Sf. Francisc”.

Opinia cititorilor

Pe site-ul ZIARULUI de Sibiu, oamenii si-au exprimat nemultumirea fata de modul cum sunt tratati câinii. “Oameni buni, unde va mai e omenia? O duceti bine în casele voastre nationalizate si uitati sa priviti în jurul vostru. Numai gura e de voi, nici aia câteodata. Rar mi-a fost dat sa vad o comunitate mai indiferenta la ce se întâmpla în jurul ei si la atâta nemernicie.Va lasati câinii sa moara în cel mai barbar mod. Treziti-va sibieni, pâna nu sunteti prea singuri si nu o sa va mai bage nimeni în seama. Nici macar câinii de pe strada.” “În orasul de unde vin, lucrurile s-au rezolvat printr-o cooperare între o asociatie de protectie a animalelor si primarie. Este necesara înfiintarea unui adapost modern, iar sibienii (mai ales cei care stau la case) ar trebui sa adopte. Nu este asa de greu (pentru primarie) sa gaseasca un teren, sa construiasca niste custi, sa toarne putin beton. Iar asociatia sa caute sponsori... Se poate si cu ceva munca voluntara.”

Vaccinuri gratis

Insensibilitatea nu caracterizeaza toti sibienii. “Eu vaccinez gratis maidanezii de care au grija asociatiile si fundatiile de protectie a câinilor. Se poate face, însa, mai mult pentru ei. Împreuna cu reprezentantii ONG-uri-lor, încercam sa îi protejam si sa le gasim un stapân”, spune medicul veterinar Daniel Gheoca.

Magda CACE

Cuvinte cheie:    

Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 16 Februarie, 2007

• Editorial - De ce nu cresc salariile?
• „Anaconda” sugrumată
• Aprecieri pentru AFT
• Al treilea membru al familiei Logan: VAN
• Radio Antena Sibiului creşte
• Moarte ciudată
• Orgolii pentru un sondaj
• Teze pentru un loc la liceu
• Salariile minime cresc obligatoriu
• Ce ne rezervă astăzi Capitala Culturală?
• Românii nu donează organe
• Necalificaţii n-au de lucru
• Frână la second-hand
• Carpatica oprită de la tranzacţionare
• Jeantex a renunţat la Eurotex
• Adio play-off!
• Votaţi jucătorii pentru All Star Game!
• Dialog cultural în Capitală
• Duel de istorie
• “Aici mişunau şobolanii”
• Tara war in Sibiu
• Atletic şi-a tras sponsor puternic