Demisia – o lama cu doua taisuri

17 Martie, 2008

Frica de schimbare si nesiguranta ne pot face de multe ori sa ne resemnam cu o slujba pe care o urâm. În cariera e ca si în casnicie: cine este rabdator cu partenerul este si cu..seful, trece cu vederea peste toate inconvenientele si lasa de la el. Întrebarea este – pâna când?

Nu de putine ori ne-a fost dat sa auzim în jur un schimb de replici de genul… «Unde mergi? La scârbici !». Un loc de munca pentru care nu ne trezim dimineata cu placere sau care, pe parcursul zilei, ne suprasolicita si «ne toaca» nervii la nesfârsit, nu merita sa mai fie frecventat de acum înainte. Astfel de situatii care, în timp, ne pot împinge catre surmenaj, extenuare totala si disconfort psihic, trebuie evitate prin…demisie. Este un gest ferm si salvator, însa nu de fiecare data poate fi cea mai inspirata alegere. Traim într-o societate instabila si perspectiva somajului e terifianta.Dar la fel de mult ne sperie si faptul ca ne-am putea pierde respectul de sine sau, de ce nu, un statut înalt în societate. Razboiul începe sa prinda amploare în birou si continua acasa, în familie.

ASTFEL s-a întâmplat cu câtiva sibieni care, aflati în pragul deciziei de demisie, au fost convinsi sa nu renunte înca la actualul job de cine altcineva decât de membrii din familie si prietenii apropiati. «Aduna-te si judeca la rece! Asta mi-au spus toti. Mofturi de începator! Dar simteam pe pielea mea cât de greu e sa muncesti într-un loc cu foarte multi oameni. Credeam ca n-am sa ma pot adapta la ritmul de lucru niciodata. Dar, cu încurajari si batai pe umar, am ramas în cafenea. Între timp, mi-am facut prieteni, socializez mult mai bine si parca acum, dupa nici patru luni, stiu sa ma apropii altfel de oameni. A fost un hop pe care l-am trecut si o experienta din care am avut ce învata. Daca faceam miscarea pripita si plecam atunci, poate ca nu mai apucam sa cunosc atâta lume” povesteste o tânara barmanita din Sibiu. Exista însa si situatii presante când familia nu face altceva decât sa amplifice frica si sa-l faca pe cel aflat în dilema sa se simta mai deceptionat decât atunci când rupi o relatie sentimentala: un partener mai gasesti, dar o slujba în centru si cu bonuri de masa…

DACA INSTINCTUL dicteaza o miscare de moment atunci…e clar ca a sosit vremea demisiei. Este cel mai bun antidot pentru moralul fiecaruia dintre noi. Odata luata aceasta hotarâre, trebuie evitati pe cât de mult posibil acei prieteni toxici cu sfaturi si sugestii pregatite din timp, la fel de toxice. Daca cel care a demisionat este încântat de decizia sa, chiar si pe fuga, nimeni si nimic nu are dreptul de a-l întoarce la vechile si nocivele obiceiuri. E foarte probabil ca superiorii sa nu se converteasca peste noapte si, dimpotriva, în momentul în care le va fi înmânata cererea scrisa  de demisie, sa foloseasca arma  manipularii si a santajului prin intimidare. Nu merita. Daca serviciul se recupereaza, neuronii ba. Iar banii nu au nicio însemnatate fara confort psihic si respect de sine. Suna ca un cliseu. Dar ce e un cliseu decât un adevar de prea multe ori invocat si apoi uitat?

de Liana Ganea

Cuvinte cheie:    

Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 17 Martie, 2008

• TIFF se întoarce la Sibiu
• DNA cercetează plângerile sibienilor
• Tentativă de asasinat împotriva lui Putin
• Vizitatori record la Muzeul Brukenthal
• Sibiu - Timişoara cu avionul