|
La Crama Ileana sa vii cu zâmbetul de acasa10 August, 2007 Înainte de a coborî în Crama Ileana, mi-au revenit bursc în minte vorbele unui prieten – „ma, n-am mai vazut în România un ospatar care sa îti zâmbeasca de nu stiu când”. Hotarât lucru, în timp ce apasam clanta Cramei, m-am hotarât sa verific de câte ori zâmbesc oamenii care ma determina sa le consum mâncarea. Prima bila neagra – geamul baiei sta deschis chiar lânga treptele pe care cobori la intrare. Trepetele tocmai fusesera stropite cu apa, iar în combinatie cu emanatiile pitoresti venite de la baie, ansamblul olfactiv-vizual nu era tocmai prietenos. Dincolo de usa – crama plina, turisti, fete vesele, ce mai, atmosfera numai buna pentru un prânz grabit, caci într-o ora se închidea editia. Veselia plina dinauntru a nascut si primul dezavantaj – singurul loc ochit liber era într-un separeu de doua locuri, în care ma temeam ca o sa fiu greu observat de ospatar. Ma resemnez, îmi ocup locul, observ scrumiera, e în regula, am voie sa fumez. Nu se sting bine doua rotocoale de fum proaspat, ca apare si doamna ospatar. Nu zâmbeste. Îmi arunca un „buna ziua” peste umar, debaraseaza niste firimituri evidente, obtine rapid un meniu, pe care mi-l paseaza vaduvit de zâmbetul pe care îl urmaream. Accept situatia larg raspândita în restaurantele sibiene, nu mai astept nici un zâmbet si aleg ceva clasic pentru o crama cu specific traditional – tochitura taraneasca cu ceapa si rosii si, ca desert, celebrii papanasi. Pâna sa termin tigara, observ ca ambianta este la fel de placuta. Peretii îmbracati în lemn frumos sculptat au capatat „greutatea” meritata odata cu trecerea vremii. Ospatarii nu mai sunt, însa, îmbracati în costume populare, iar cât timp am tot ochit eu la ce carau domniile lor, n-am vazut nici unul din celebrele platouri de lemn încarcate cu bunataturile rumânesti. Spre surprinderea mea, mâncarea vine repede. Surprinzator de repede, nici cinci minute. Iar grijile nascute din aceasta dilema s-au concretizat rapid – la prima bucata de carne cu niscaiva grasime, am simtit din plin racoarea tochitorii reîncalzite. Carnea cam atoasa, ceapa, cam greu de identificat. Una peste alta, mâncarea nu frige, mi-am zis, întotdeauna optimist înspre partea plina a paharului. Fomist, înfulec rapid portia potrivita. Iar temerile mi se confirma din nou. Doamna ospatar fara zâmbet, nu prea apare. Din separeul îngust, lenea ma opreste sa ies pentru a cere si desertul, în ideea ca-s grabit. Ma pun pe un asteptat care se termina cu un semn brusc catre un ospatar trecator. Se prinde de idee si, în doua minute, ospatarita fara zâmbet îmi ia farfuria goala. Nu tu un „v-a placut?”, nu tu un „cum a fost?”, ci doar un scurt „sa va fie de bine”, aruncat peste umar în timp ce pleca. Ma resemnez ca nu o sa primesc nici un zâmbet si uit rapid de probleme când, destul de rapid, apar si papanasii. Pentru cei îndragostiti de un astfel de desert, papanasii de la Ileana s-au dovedit un adevarat festin. Îndeajuns de crocanti si suficient de pufosi, cu atât zahar cât trebuie si, poate, un pic prea putina dulceata. Ce mai, i-am terminat rapid, în ciuda faptului ca eram aproape satul. Satisfactia papanasilor m-a facut sa uit si pedeapsa la care doamna ospatar m-a suspus pentru faptul ca fumez – cele trei mucuri si-au emanat mirosul pe tot parcursul prânzului. Multumirea adusa de papanasi s-a risipit, însa, întru asteptare. Doamna ospatar fara zâmbet refuza aproape cu încapatânare sa apara. Timp îndeajuns sa devin gelos pe un alt client, care, cu norocul unui ospatar atent, a apucat sa comande si el, in extremis, niste papanasi, sa mai ceara o bere si, apoi, înca o cafea. Setea alimentata de desert îmi cerea alert o apa, pe care nu aveam cui sa o comand. Dupa câteva semne aproape disperate catre alti ospatari trecatori în mare graba, reusesc sa atrag atentia unuia, care „trimite vorba” doamnei ospatar fara zâmbet. În fine, nota, n-am bani potriviti, nu pot pleca, trebuie sa astept restul, oricum nu mi s-a dat bon. Alta asteptare. De data aceasta, aproape scot ochii unui piccolo vitezoman, pe care îl rog sa „trimita vorba” catre doamna ospatar. Timpul scurs întru asteptare îmi ofera berechet clipe largi în care sa îmi amintesc de sticlutele din oliviere, pe care praful si uleiul s-au amestecat dând nastere unei substante demne de cercetat chimic. Gândul îmi zburda si la baia curatica, acoperita însa de mirosul unui parfum ieftin, iscat de sapunul aruncat ici si colo, prin vasele din toaleta. Bârfa din... Cam greu de obtinut în conditiile separeului în care m-am izolat. Poate doar una mica – Emil Citrea, de la Curtea de conturi a ales si el un astfel de separeu. Bârfa despre... Dragi iubitori de junk-food, visul vostru din anii ’90 coboara în mijlocul burgului. Una din celebrele firme de gen din lume, importata, evident, din SUA, va deschide un fast-food în chiar buricul târgului. Deocamdata nu va dau nume, caci am promis colegului de pe economic sa publice el stirea primul. Eu o dau doar pe bârfa. Ileana Blândiana
Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 10 August, 2007 |
Va recomandam:
* Arkadya
* Teamsports * Glamour Novia * Alexandru P. C. I.i. * Denta Srl * Asigurari-sibiu.ro * Refresh Service * Wellness Center * B2b Consulting * Aditus Vero Total obiective inscrise: 2181 |
||||||