|
La umbra carului cu fân. Adica, La Dobrun31 August, 2007 La Dobrun, asta e numele restaurantului. Ascuns în fundul curtii, restaurantul se vrea, din prima, drept traditional. Sala e mare, chiar surprinzator de mare, semn ca restaurantul e numai bun pentru nunti si alte petreceri mai mari. Si pentru faptul ca tavanul urmeaza linia acoperisului, mesele din apropierea peretilor reusesc sa îti ofere acea intimitate de care, unii dintre noi, simtim nevoia. Totul e aproape bine, ca e nou. Lucruri ce te vor face sa ridici privirea si sa o mentii asa câteva minute sunt carul cu baloti de paie agâtat cu funii de tavan, plugul, cazanul de tuica si casuta de lemn, de asemenea atârnate de tavan cu funii. Noi si funiile. Cu toate astea, ceva parca lipseste ca totul sa para traditional – îti vei da seama de asta când vei pasi prin sala mare, prea mare pentru traditionalele bordeie rumânesti. Si, evident, felinarele, din alea de fonta, cocotate pe stâlpi care creeaza o disonanta clara cu ambientul. Dar toate astea, sunt nod în papura, atâta timp cât totul este nou. Ospataritele. Caci numai ospatarite sunt. Proaspete cu toate, chiar daca nu zâmbesc tot timpul, dar cu mini. Adica fuste din alea scurte-scurte, ca sa faca ambianta mai placuta. Prompte, sar imediar cu meniul pe tine. Meniul, na. traditional. Adica, nu foarte bogat, dar, na, bucataria româneasca nu te îndoapa cu ‘jde mii de fineturi culinare. Prin urmare, comanda e simpla – ciroba de fasole cu ceapa, ca de aia s-a inventat Orbitul, si tocanita de vitel cu galuste si mamaliguta. Alegerea tine si de timpul pe care îl am la dispozitie – vreo 35, hai 40 de minute. Ospatarita cu fusta scurta-scurta, ca si celelalte de altfel (da, ma repet), întelege graba. În cinci minute, pe masa e si sucul cerut si pâine si scrumiera si tacâmurile. În doua-trei telefoane, maxim patru articolase citite în ziar, pe masa apare si mâncarea. Ciorba de fasole boabe - delicioasa, mai ales cu ceapa rosie lânga ea. Problema a fost ca nu mi s-a adus si o furculita pentru ceapa si a trebuit sa astept cinci minute pîna când o chelnerita mi-a observat semnul. Doar ca respectiva chelnerita nu avea în grija si masa mea si a mai durat cinci minute pana când fatuca în a carei responsabilitate eram a fost gasita pe undeva pe la bucatarie. Tocanita de vitel pare mai mult de vita – carnea e un pic atoasa, dar sosul si galustele sunt asa cum tin minte ca le facea bunica. Adica, delicioase. Unde mai pui, ca mâncarea nici nu ardea, chiar si mamaliguta fiind la acea temperatura la care sa îsi permita sa o plimbi lejer prin gura, printre aromele sosului si duritatea carnii de vitel. Hulpav sau nu, cert e ca nu am apucat sa termin tot din farfurie. Ospatarita cu fusta scurta (numai sa nu credeti ca sunt obsedat, acum, de chestia asta) se grabeste sa debaraseze masa si aduce rapid nota. Pâna una alta, apuc sa vizitez si toaleta. Noua si aceasta, cu un miros care nu te-ar fi alungat deloc de pe lavita din holul toaletei. Mare, domne, toaleta. Generozitatea spatiului nou, în aceeasi nota cu „hala” restaurantului. Si, cum era de asteptat, era si hârtie de sters pe mâini. Si ca sa se convinga tot românul ca la La Dobrun e si ieftin, ospatarita a trecut sub cele doua sucuri si mâncarurile de mai sus 23,2 lei. Ca braga! Bârfa din... Cam prea devreme sau cam prea nou restaurantul. Lume putina si fara pretentii. Bârfa despre... La The Place. În plin centru de Sibiu. Sfatul e sa nu mergeti la toaleta, în spate. Pentru ca, printre mirosurile caracteristice, îl veti simti destul de puternic si pe cel de mâncare alterata. Brrrr... Traian BALESCU
Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 31 August, 2007 |
Va recomandam:
* Arkadya
* Teamsports * Glamour Novia * Alexandru P. C. I.i. * Denta Srl * Asigurari-sibiu.ro * Refresh Service * Wellness Center * B2b Consulting * Aditus Vero Total obiective inscrise: 2181 |
||||||