Mort. Si totusi viu

30 Mai, 2007

Este ciudat ca în momentul în care termini un joc sa te întrebi: doar atat ? Nici în momentul de fata, dupa ce am terminat jocul de doua ori, nu sunt convins de ceea ce au vrut cei de la Human Head sa faca cu acest joc. Daca au avut în cap un FPS rapid si alert, acest lucru a esuat fara drept de apel.

Daca au vrut sa redea o poveste captivanta, îmbibata într-un gameplay placut si neplictisitor, acest lucru le-a iesit doar pe jumatate. Am fost placut impresionat de demo, mai ales ca erau foarte multe lucruri inovative, gândite genial, lipite asa cum nu se putea mai bine. A fost o experienta interesanta (mai greu gasesti ceva “nou” în FPS-urile de azi ), pe alocuri, chiar unica!
M-am asteptat ca în versiunea full cele vazute în demo sa urce la puterea a doua si sa fiu complet aruncat pe spate. Nimic rau în acest lucru, Riddick nici macar nu a avut un mod multiplayer si m-a facut sa-l termin de 3 ori. Asa ca mi-am pus castile pe urechi, am inceput jocul, am trecut peste intro-ul facut de mosulica. Tommy este un tip plictisit de viata ce o duce, nu-si suporta originile si rezervatia în care îsi duce traiul de mecanic în fiecare zi. La un moment dat, toate în jur încep sa o ia razna si esti rapit de extraterestri împreuna cu toti din încapere. Începe actiunea, ajungi în presupusa nava invadatoare si … what the hell is that?! Datorita engine-ului Doom 3, (înca cel mai bun în spatii in-door) portalurilor si a switch-urilor pentru gravitatie, producatorii au reusit sa “deseneze” nivelurile într-un mod de-a dreptul superb. În majoritatea jocului gravitatea este pur si simplu sfidata. Vei merge în toate pozitile posibile, vei purta lupte într-un decor cu totul nou.
Este un deliciu sa omori ceva, ca apoi sa observi cum corpul inamicului îsi recapata proprietatile fizice si se scurge pe lânga tine, lovindu-se violent de obiectele din jur, pur si simplu te lasa masca! Acelasi lucru este valabil si în momentul când schimbi pozitia unei încaperi sau treci dintr-un portal în altul! Elementele se leaga asa de bine între ele, încât ai impresia ca tot ce joci este asa pentru ca asa e logic. Revenind la Tommy si originea (Cherokee) sa, acesta are capacitatea sa-si trimita sufletul la plimbare, developerii încercând sa mai mascheze din liniaritatea, de-a dreptul nesimtita, a jocului, introducând acest spirit-mode.
Partea aiurea este ca spiritul poate interactiona cu obiectele reale, poate fi zarit de inamici, dar nu poate deschide o usa. Probabil senzorul nu este atât de capabil. Înca o chestie complet neinspirata în materie de features noi este “death walking “. Acesta te expediaza într-un “Dead Realm” unde tragi cu arcul dupa nste pasari pentru a-ti reface rezerva de viata si energia spirituala. Partea cea mai aiurea este ca poti muri! Prey este primul FPS ce nu te lasa sa dai ortul popii chiar daca vrei! Acest lucru taie din start avântul jucatorilor.
Imaginati-va ca la primul boss de nivel (Centurion-ul) am stat într-un loc, fara sa evit nimic din munitia trimisa spre Tommy, si am câstigat. Probabil si cu rosiatica cheie franceza reuseam sa-l înving. Ideea de baza, ca sa nu o mai lungesc fara rost, e ca poti termina jocul în felul acesta, e bine ca macar dupa un timp începe sa devina iritant! La capitolul “pac – pac” exista doar un look inedit al armelor, mai ales ca toate au o parte organica creata foarte detaliat. În rest, acelasi batrân shotgun, sniper-gun, lansator de rachete, lighting gun, chaingun, rail-gun, nimic nou sa îti lase un zâmbet înfricosator pe fata.
Alt lucru care m-a fustrat pe tot parcursul jocului este redarea povestii. Mereu ai impresia ca tipul e acolo sa-si gaseasca “partenera” si sa plece acasa. Nu îl intereseaza deloc ca o rasa extraterestra ataca Terra. El stie una si buna: baietI, unde îmi este partenera?! Patetic !
Legat de multiplayer, nu sunt prea multe de spus. Human Head ofera doar doua moduri de joc (Deathmatch/Team Deathmatch ) si opt harti. Partea interesanta este ca Prey îti ofera mai mult fun în Deathmatch decât multe alte jocuri la un loc. E nebunie ceea ce poti face în timpul partidelor cu Switch Gravity sau Keeper Gravity. Dar partea aceasta o las pentru voi ...
Fara doar si poate, unul dintre punctele forte ale lui Prey este modul în care reuseste sa multumeasca ochiul jucatorului prin aspectul sau îngrijit. Am mai spus si ma repet, engine-ul de Doom 3 este foarte capabil atât timp cât exista cineva care sa-si dezvolte jocurile astfel încât sa nu ai impresia ca joci: camera – hol; hol – camera. Human Head se pare ca au fost acel cineva. Sunt unele parti ale jocului în care te opresti doar sa te uiti la peisaj sau sa te întrebi: “astia chiar au vrut sa faca asa ceva?” De altfel, nu am reusit sa gasesc un singur bug în tot jocul, ceea ce este un lucru foarte, foarte mare în ziua de azi.

Partea sonora a jocului

Poate soundtrack-ul a fost realizata de Jeremy Soule, nimic de spus, melodia de la credits mi-a placut si mie. Dar daca dintr-un joc de 5+ ore, îti place doar finalul. Ei bine, e clar ca exista o problema aici, mai ales ca muzica trece neobservata si este lipsita de "acel ceva". Alta latura catastrofala este vocea lui Tommy si replicile lui “inteligente”. Sincer va spun, daca aveam optiunea de oprit vocea tipului as fi facut-o, chiar nu eram interesat sa aud timp de 5 ore si ceva: “fuck you”, “damn you” etc.
Este pacat ca dupa atât timp, Prey sa îmi lase doar un surâs umbrit de ceea ce putea sa fie. Pentru mine este doar un FPS cu un A.I.mediocru, un gameplay inventiv, dar repetitiv, cu un level design iesit din tipare si un joc foarte scurt ! Apropo, pentru persoanele ce au un sistem mai "slab", nu va chinuiti sa instalati jocul.


Distribuitor: 2K Games, Producator: Human Head Studios
Platforma: PC
Gen: Shooter
Website oficial: http://www.prey.com/
Cerinte de sistem: CPU 2.5GHz, 1Gb MB RAM, 3D Video Card cu 128 MB, DirectX 9.0c compatibil

Pentru mai multe informatii si comentarii, accesati www.iadeici.com, sectiunea forum.

Ovidiu DUGULAN

Cuvinte cheie:    

Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 30 Mai, 2007

• Editorial - 60 de ore… şi numărăm
• L-au doftoricit până a murit
• Ea vroia banii, el cetăţenia
• Ai lor cu avionul, ai noştri cu plugul
• Norocos nevoie mare
• Leonard Orban ne vizitează joi
• Copii au locul lor în Muzeul Astra
• La anul, impozitele şi taxele locale rămân aceleaşi
• Sibiul, carte de vizită pentru Zentiva
• Singurul centru pentru copiii autişti
• Răspuns la scrisoarea pierdută. Sibiul aşteaptă Bucureştiul
• Marquardt mai investeşte 6 mil. de euro
• Dafora a crescut capitalul social cu 26 mil. euro
• Turiştii îl caută pe Dracula în Sibiu
• Bursa de la Sibiu cotează euro sub 3,3 lei, pentru luna următoare 1 euro = 3,27 lei, în iunie
• Cum îmi fac un blog?
• Fără concurenţă
• CS Sibiu nu va fi sancţionată
• Cronică de festival - Ce-ai făcut tu, Stella?
• Anarhie totală în centrul Sibiului
• Sibienii au plătit o grămadă de bani pe sănătate