 |
Acum in Sibiu: 13°C Min: 10°C / Max: N/A* *indisponibil dupa ora 14 |
| Home Page Timp Liber Turism & Cazare Stiri & Evenimente Webcam-uri Sibiu Jocuri Online Publicitate Online |
|
Pastorala lui IPS Dr. Laurentiu Streza cu prilejul Sfintelor Pasti06 Aprilie, 2007  Pastorala lui IPS Dr. Laurentiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului, cu prilejul Sfintelor Pasti 2007 Iubitului nostru cler, cinului monahal si drept-credinciosilor crestini: har, mila si pace de la Dumnezeu, iar de la noi, arhieresti binecuvântari! «Daca Hristos n-a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra…Dar acum Hristos a înviat din morti, fiind începatura învierii celor adormiti» ( I Cor. 15, 14. 20) Iubitii mei fii sufletesti, HRISTOS A ÎNVIAT! Cuvintele inspirate ale Sfântului Apostol Pavel, din Epistola I Corinteni, pe care le-am asezat la începutul acestei pastorale adeveresc realitatea Învierii Mântuitorului Hristos si exclud orice îndoiala asupra acestei minuni dumnezeiesti. Salutul pascal: „Hristos a înviat!”, cu raspunsul „Adevarat a înviat!”, constituie o marturisire de credinta a fiecarui credincios despre adevarul tainic pe care se fundamenteaza întreaga învatatura mântuitoare, trairea crestina si rânduiala liturgica a Bisericii, caci: „Daca Hristos nu a înviat, zadarnica este credinta noastra” (I Cor. 15, 14). Bucuria pascala, pe care Biserica Ortodoxa o evoca intens si solemn în întreg cultul ei, dar mai ales în aceasta zi a Învierii si în perioada ce urmeaza ei, este bucuria gustarii vietii vesnice, a fericirii viitoare de care ne împartasim acum ca o arvuna. Este starea fericita a raiului, în care Dumnezeu l-a asezat dintru început pe om, dar pe care a pierdut-o prin pacat si a redobândit-o prin Jertfa si Învierea Mântuitorului. Omul a fost creat pentru a gusta vesnic din aceasta fericire, pentru a simti si a raspunde dragostei dumnezeiesti, pentru a tinde spre aceasta iubire a Creatorului, îndumnezeindu-se, ajungând astfel de la chip, la asemanare si devenind fiu al lui Dumnezeu, dupa har. Dar neascultând porunca dumnezeiasca si supunându-se amagirii sarpelui, omul s-a lipsit de dragostea Creatorului si alipindu-se, prin simturi, de cele create, s-a înstrainat de scopul înalt de a ajunge dumnezeu dupa har. S-a facut, astfel, cu voia sa pamânt, dupa cum spune Sfântul Maxim Marturisitoruls1t. Dumnezeu însa nu a lepadat faptura Sa, chiar si atunci când ea se afla în pacat, ci, vrând sa o împace cu Sine, L-a trimis pe Fiul Sau în lume pentru a îndrepta firea omeneasca si a o rascumpara din robia diavolului si din tirania mortii. I s-a dat, astfel, omului sansa ca, prin jertfa lui Hristos, sa se întoarca la Dumnezeu, sa-I fie supus si sa guste din nou bucuria si dragostea ascultarii filiale pierdute prin cadere. Prin pacat, moartea care a intrat în lume se manifesta ca o despartire nefireasca a sufletului de trup, fiind aceasta o urmare a iesirii omului din comuniunea cu Dumnezeu, a departarii de Cel Care, prin harul Sau, tinea sufletul si trupul omului într-o unitate si armonie deplina. Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat si a acceptat moartea, adica aceasta stare nefireasca de despartire a sufletului de trup, tocmai pentru a da ocazie puterii Sale dumnezeiesti de a le uni din nou prin Înviere, spre o unire vesnica si de nedesfacut, dupa cuvântul Sfântului Grigorie de Nyssas2t. Mântuitorul a biruit moartea prin moartea Sa întrucât a primit-o de bunavoie, din iubire si din ascultare. Iubirea L-a facut sa moara, iubirea I-a dat biruinta asupra mortii, iubirea a facut din moartea Sa jertfa curata, bine mirositoare adusa pentru întreaga lume, prin care omul a fost readus din nou la bucuria comuniunii cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie de Nazianz explica minunat aceasta taina: „Tatal accepta aceasta Jertfa a Fiului nu pentru ca a cerut-o, nici pentru ca a avut nevoie de ea, ci din iconomie, pentru ca s-a cuvenit ca omul sa fie sfintit de umanitatea lui Dumnezeu, pentru ca s-a cuvenit ca El Însusi sa ne elibereze pe noi cei tinuti cu sila de tiran, si spre Sine sa ne readuca prin Fiul, Cel Ce este Mijlocitor si Care a împlinit aceasta spre cinstirea Tatalui, Caruia Se arata ascultator în toate… restul sa fie venerat prin tacere… Nimic nu poate egala minunea mântuirii mele: câteva picaturi de sânge au rezidit universul întreg…”s3t Învierea este taina lui Dumnezeu care se descopera în si prin credinta. Ea s-a petrecut în istorie, însa a fost si este mai presus de aceasta. Vesnicia s-a aratat pe pamânt, în timp si în spatiu, pentru a schimba conditiile ontologice ale existentei umane, aratând ca istoria nu e totul, nu este ultima stare a realitatii, ci viata viitoare este împlinirea ei. Adevarul Învierii Mântuitorului s-a impus în istorie cu puterea faptului dumnezeiesc de netagaduit, dar care s-a descoperit si se descopera doar celor credinciosi. Au fost si sunt nenumarati rationalisti si pretinsi intelectuali, toti dusmani ai crestinismului, care pâna si în zilele noastre cauta sa nege realitatea Învierii Domnului, tagaduind adevarul si minunea prezentei lui Dumnezeu în istorie. Numai în urma cu câteva saptamâni, s-a facut mare caz prin media despre trei sarcofage descoperite la Ierusalim în urma cu treizeci de ani, dar care abia acum au fost mediatizate printr-un film turnat din interese materiale. Despre unul dintre cele trei sarcofage, producatorii americani ai filmului au sustinut ca ar contine osemintele unui oarecare Iisus, ce nu ar fi altul decât întemeietorul religiei crestine. Un astfel de fapt este o tentativa de a ataca fundamentele credintei crestine, fara însa a se fi reusit lucrul acesta. Împotriva acestor atacuri si a altora care vor mai veni, care vor sa denigreze taina credintei crestine, stau marturie Sfintele Evanghelii, ce vorbesc despre mormântul gol si despre aratarile Domnului Cel Înviat. Despre descoperirea mormântului gol avem mai ales doua relatari evanghelice: cea din Marcu 16, 1-8 si cea din Ioan 20, 1-18. Astfel, din prima pericopa evanghelica aflam ca dis-de-dimineata, în Duminica Învierii, femeile mironosite au venit la mormântul lui Iisus, pe care l‑au aflat gol, cu piatra, foarte mare, data la o parte. Un înger le-a vestit ca Iisus a înviat. Ele au alergat si au spus acestea ucenicilor. Evanghelia a patra mentioneaza ca prima care a venit la mormânt, aflându‑l gol, a fost Maria Magdalena. Si ea a dus vestea ucenicilor. Doi dintre acestia, Petru si Ioan, au venit si ei la mormânt, în care au si intrat, aflând acolo numai giulgiurile cu care fusese înfasurat trupul Domnului si, deoparte, împaturita, mahrama ce fusese pusa pe capul Lui. Dar adevarul ca Hristos a înviat nu este o simpla concluzie a logicii omenesti, pe care femeile mironosite si mai apoi ucenicii, o trag din faptul ca au aflat mormântul gol. Caci, asa cum ne-o si spune Sfântul Matei, iudeii necredinciosi au putut da o alta explicatie mormântului gol, anume ca trupul lui Iisus ar fi fost furat de ucenici. Învierea lui Iisus din morti este o taina dumnezeiasca, iar adevarata explicatie a mormântului gasit gol si a Învierii Mântuitorului este data de îngerul binevestitor. Sfintele Evanghelii nu descriu Învierea însasi a lui Iisus. Aceasta se petrecuse deja înainte ca femeile sa vina la mormânt. Chiar ostasii, care pazeau mormântul, din porunca sinedristilor, n-au vazut Învierea, ci numai aratarea înfricosatoare a îngerului, care a pravalit piatra de pe usa mormântului (Matei 28, 2-4), cu scopul de a face vadit faptul ca, iata, mormântul era gol. Minunea Învierii lui Hristos tine de taina lui Dumnezeu si ea este revelata prin înger, a fost primita prin credinta si a fost vestita lumii prin propovaduirea Apostolilor. Alaturi de descoperirea mormântului gol si a interpretarii acestuia de catre înger, Sfintele Evanghelii ofera ca temei de neclintit al Învierii Domnului aratarile Sale catre diferite persoane sau grupuri de persoane, începând cu femeile mironosite, cu Sfântul Petru, si pâna la Saul din Tars, prigonitorul Bisericii. Sfintele Evanghelii(Matei 28; Marcu 16; Luca 24 si Ioan 20-21), Faptele Apostolilor (1, 1-12; 9, 1-7 si loc. par.) si Epistola I Corinteni a Sfântului Apostol Pavel (15, 3-9) ne vorbesc despre mai multe aratari ale Domnului Celui înviat. Mai întâi S-a aratat Mariei Magdalena (Ioan 20, 1, 11-18) si tuturor femeilor mironosite (Matei 28, 1-10); apoi, pe drumul spre Emaus, s-a aratat la doi ucenici, dintre care unul era Cleopa (Luca 24, 13-33); cândva, în aceeasi zi a Învierii, S-a aratat lui Petru (Luca 24, 34; cf. I Corinteni 15, 5); apoi, în seara aceleiasi zile, s-a aratat, într-o casa din Ierusalim, ucenicilor, dintre care însa lipsea Toma (Ioan 20, 19-23); urmatoarea aratare, la opt zile dupa prima, îl are ca destinatar special pe Apostolul Toma (Ioan 20, 26-29). La acestea se adauga aratarile: catre sapte dintre ucenici „la Marea Tiberiadei” (Ioan 21, 14); apoi Sfântului Iacov cel numit „fratele Domnului” (I Corinteni 15, 7); „celor unsprezece ucenici” în Galileea, pe care i-a trimis la propovaduire (Matei 28, 16-20); „deodata la peste cinci sute de frati” (I Corinteni 15, 6). Domnul Se arata iarasi tuturor ucenicilor cu prilejul Înaltarii, la patruzeci de zile de la Înviere (Luca 24, 50-52; Faptele Apostolilor 1, 3-12). În încheierea listei de aratari, Sfântul Apostol Pavel o situeaza pe aceea de care s-a învrednicit el însusi: „Iar la urma tuturor, ca unui nascut înainte de vreme, mi S-a aratat si mie” (I Corinteni 15, 8). Pentru Sfântul Pavel, legitimarea sa ca apostol o constituie tocmai acea aratare a Domnului Celui înviat, pe drumul Damascului (Faptele Apostolilor 9, 1). Din toate relatarile mentionate, rezulta clar ca oricare dintre aceste întâlniri cu Hristos Cel înviat apare ca fiind o experienta decisiva, care schimba total viata beneficiarului ei. Petru, care s-a lepadat de Domnul de trei ori în timpul Patimilor, a devenit „piatra” de temelie a Bisericii (Matei 16, 18). Iacov, care pare a nu fi fost un ucenic al lui Iisus pe parcursul activitatii Sale publice, va deveni primul episcop al Bisericii-mame si unul din „stâlpii” Bisericii (Galateni 2, 9); Saul, prigonitorul, a devenit Pavel, Apostolul neamurilor, cu cea mai rodnica activitate apostolica (cf. I Corinteni 15, 10). Toti cei care au avut experienta unei aratari a lui Hristos au devenit „martorii” Sai (Faptele Apostolilor 1, 22; 2, 32; 3, 15 etc.) si urmatorii Sai fideli, pâna la moarte. Învierea Mântuitorului este pentru cei credinciosi o realitate noua la care sunt facuti partasi toti cei care participa la viata liturgica si sacramentala a Bisericii. Suntem crestini pentru ca Hristos a înviat. Nasterea noastra din nou, din Dumnezeu, prin care am devenit membri ai Bisericii, are o strânsa legatura cu Învierea lui Hristos. Dumnezeu, „prin Învierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou” (I Petru 1, 3; cf. 3, 21). Iar nasterea din Dumnezeu este ea însasi o înviere. Învierea noastra în Hristos este — si trebuie sa fie — o realitate profunda a vietii noastre celei noi. Darul vietii lui Hristos Cel înviat îl primim prin Taina Sfântului Botez. Aceasta Sfânta Taina este cu adevarat moarte si înviere în si împreuna cu Hristos. „Oare nu stiti — zice Apostolul — ca toti câti în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin Botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi întru înnoirea vietii” (Romani 6, 3-4; Efeseni 2, 5-6; Coloseni 2, 12). Aceasta si explica de ce, în Biserica primelor veacuri, botezul catehumenilor se facea mai ales la sarbatoarea Sfintelor Pasti. În Învierea Mântuitorului sunt concentrate si mereu actuale toate evenimentele vietii Sale pamântesti, iar ele devin — prin venirea Sfântului Duh — mereu prezente si actuale pentru cei ce le amintesc si le sarbatoresc la fiecare Sfânta Liturghie. Prin rânduielile liturgice, cugetând la Hristos si intrând în comuniune cu El prin cântari si rugaciuni, devenim contemporani si calatori cu El pe drumul Sau împlinit pe pamânt pentru noi, sau, mai bine spus, El se face contemporan si calator cu noi pe acest drum strabatut de El. Aceasta împreuna calatorie a lui Hristos cu noi prin întreg cultul Bisericii este o tainica realitate care aduce în inimile noastre bucuria fiecarui praznic împaratesc si, mai ales, a acestui praznic al praznicelor si sarbatoare a sarbatorilor. Învierea ne-a introdus în comuniunea de iubire a Sfintei Treimi, realitate pe care o traim la fiecare Sfânta Liturghie, gustând anticipat bucuria pascala a veacului ce va sa fie. Bucuria aceasta a împartasirii, înca de pe acum, din aceasta taina a veacului viitor, o gasim în Canonul Pastilor, unde se spune: „Da‑ne noua sa ne împartasim cu Tine, mai adevarat, în ziua cea neînserata a Împaratiei Tale”s4t. „Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim într-însa”(Ps. 117, 24). Este ziua bucuriei noastre, ziua de biruinta a Împaratului a toate, ziua vestitoare a veseliei vesnice. Sa o praznuim duhovniceste, nu în necumpatare si în îmbuibare. Sa ne îndestulam din ospatul Stapânului, sa‑I multumim pentru toate câte ne-a dat noua, sa nu-I aducem doar jertfa de lauda a buzelor, ci sa ne aducem ca roade bineplacute pe noi însine, prin pazirea poruncilor, prin viata sfânta si fara de pacat, prin împartasirea cu Sfântul Trup si Scumpul Sau Sânge. „Sa daruim «Chipului» pe «cel dupa Chip», cum ne îndeamna Sfântul Grigorie Teologul, iar prin vrednicia noastra sa cinstim Prototipul, sa întelegem puterea tainei Întruparii si care este motivul pentru care a murit Hristos… Sa ne modelam dupa chipul Lui si sa devenim dumnezei dupa har, deoarece si Hristos-Dumnezeu S-a facut Om pentru noi. El a luat ce este de mai putin pret ca sa ne dea ceea ce este cel mai de pret. A saracit de bunavoie, ca sa ne îmbogateasca pe noi. S-a coborât la noi, ca sa ne ridice la Sine. A rabdat ispite, ca sa ne învete cum sa le biruim. A fost hulit si batjocorit, ca sa ne umple pe noi de slava. A murit, ca sa ne faca pe noi vii. S-a sculat din mormânt, ca sa ne harazeasca noua nemurirea. S-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru noi, ca sa ne dezlege din legaturile iadului.” Acum, când cântam cântarea pascala de biruinta: „Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte calcând si celor din morminte viata daruindu-le”, sa ne întarim duhovniceste si sa ne aducem aminte de cuvântul Sau dumnezeiesc prin care ne-a îmbarbatat zicând:„În lume necazuri veti avea, dar îndrazniti, Eu am biruit lumea”. A biruit, într-adevar, pacatul si moartea si ne-a facut mostenitori ai vietii celei vesnice. Fie ca lumina Învierii Sale sa se reverse îmbelsugat în vietile noastre, sa aduca bucurie în casele si familiile noastre, sa ne întareasca pe toti în credinta, nadejde si iubire sfânta. Reflectând la toate acestea si avându-va pe fiecare aproape de sufletul meu, va întâmpin înca o data cu îndatinata salutare pascala: „Hristos a înviat!” si „Sarbatori fericite!” Al vostru al tuturor, de tot binele voitor si pururea rugator catre Hristos, Biruitorul mortii si Domnul vietii, + Dr. LAURENTIU STREZA, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului
Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 06 Aprilie, 2007 |
Va recomandam:
* Arkadya
* Teamsports * Glamour Novia * Alexandru P. C. I.i. * Denta Srl * Asigurari-sibiu.ro * Refresh Service * Wellness Center * B2b Consulting * Aditus Vero Total obiective inscrise: 2181 |
||||||
Categorii Obiective
Cele Mai Accesate...
Informatii Utile...
Informatii SibiuVirtual.ro
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Va recomandam: Vacante, Tunisia, Cazare Sibiu, Masini, Joburi in Sibiu , AutoNewsRo, Vacanta ta la un click distanta , Cazare Pensiuni Sibiu , Cazare Sibiu, Meteo Sibiu Credite, carduri, bursa, Turism & HoReCa, Auto | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
