|
Strabismul, boala copiiilor19 Martie, 2007 4-5 % dintre români sufera de strabism, boala ce apare în general la copii. O definitie corecta si completa a strabismului trebuie sa aiba în vedere cele doua componente ale acestei afectiuni: componenta motorie: unul dintre ochi (ochiul strabic) ocupa o pozitie anormala fata de ochiul congener, care este în pozitie normala (ochi fixator) si componenta senzoriala, care este secundara deviatiei axelor oculare. Exista o multitudine de forme clinice ale strabismului, ceea ce face dificila clasificarea acestei afectiuni. În functie de sensul de deviatie a axelor distingem strabismele convergente, strabismele divergente. Strabismele verticale (hiper si hipotropiile) se asociaza întotdeauna cu strabismele orizontale. Strabismele functionale sau concomitente sunt cele mai frecvente forme de strabism, reprezentând 90 la suta dintre cazuri. Pentru a vedea un obiect simplu, trebuie ca imaginea sa cada pe puncte corespondente ale celor doua retine. Daca exista o deviatie oculara, pe unul din ochi, imaginea obiectului privit se formeaza pe macula. Vârsta de aparitie a strabismului variaza dupa forma sa. Ereditatea are, de asemenea, importanta. Factorii etiologici sunt constituiti de toate cauzele care formeaza un obstacol în dezvoltarea vederii binoculare. Diagnosticul pozitiv al strabismului functional se bazeaza pe aparitia sa în copilarie, miscarile oculare normale în toate directiile, inexistenta diplopiei, unghiul de deviatie, acelasi pentru ambii ochi si în toate sensurile. Diagnosticul diferential se face cu strabismul paralitic, care poate aparea la orice vârsta, miscarile ochiului sunt limitate în zona de actiune a muschiului paralizat, bolnavul se plânge de diplopie, unghiul de deviatie primara. Diagnosticul este important deoarece în strabismul concomitent este vorba de un viciu de refractie (uneori cu scaderea vederii unui ochi), asociat cu un deficit estetic, pe când strabismul paralitic este provocat, în majoritatea cazurilor de o leziune intracraniana care poate fi uneori evolutiva. Corectia optica Scopul tratamentului ambliopiei este normalizarea acuitatii vizuale a ochiului ambliop. Înaintea începerii ocluziei vor fi corectate viciile de refractie în scopul obtinerii unei stari senzoriale optime a ochiului ambliop si a congenerului sau. Ocluzia directa este cea mai eficienta metoda de tratament a ambliopiei. La o vârsta mai mica de sase-sapte ani exista pericolul instalarii ambliopiei reactionale a ochiului sanatos. Riscul este maxim în primii doi anid e viata. Respectarea unei anumite alternante are ca scop evitarea acestei complicatii. Pentru mentinerea rezultatului obtinut este obligatorie efectuarea penalizarii alternante. O alta metoda de tratament, cu eficienta modesta, este penalizarea atrepinica. Scopul tratamentului chirurgical este corectarea deficientei motorii, aceasta reprezentând punctul de plecare a normalizarii sau ameliorarii sezoriale. Actul operator are ca scop aducerea globilor oculari într-o pozitie cât mai apropiata de orotforie si asigurarea unei mobilitati oculare cât mai apropiate de conditiile fiziologice. În strabismele concomitente, interventia operatorie ridica o serie de probleme în legatura cu vârsta la care se practica operatia, muschiul pe care trebuie sa se intervina si ochiul care trebuie operat. Complicatii anesteziologice, preoperatorii: bradicardia, hemoragii, pierderea muschiului, perforarea sclerei. Complicatii postoperatorii: complicatii infectioase, granuloame, chiste, variatii ale refractiei, ischemie a polului anterior, diplopia, complicatii palpebrale.
Alte stiri din Sibiu adaugate pe data de: 19 Martie, 2007 |
Va recomandam:
* Arkadya
* Teamsports * Glamour Novia * Alexandru P. C. I.i. * Denta Srl * Asigurari-sibiu.ro * Refresh Service * Wellness Center * B2b Consulting * Aditus Vero Total obiective inscrise: 2181 |
||||||